Ce trebuie sa cunoastem despre tinciurile de interior

Finisajele interioare moderne implica folosirea unui material care devine din ce in ce mai popular gratie avantajelor pe care le aduce: tinciul.
Usor de preparat si de aplicat pe pereti, tinciul este un material pe baza de nisip fin, avand cimentul ca liant. Se foloseste atat pentru peretii de interior, cat si pentru cei exteriori, inclusiv pentru cei "captusiti" cu polistiren.

Camera data cu tinci gletuita si apoi zugravita

Tinciul de interior se da ca un strat de finisaj, dupa tencuit, inainte de gletuire. Adaugarea tinciului inainte de gletuire echivaleaza cu o economie serioasa de glet, peretii tinciuiti "inghitind" mult mai putin glet decat daca am fi dat direct cu glet dupa tencuire.
De multe ori insa, gletul poate fi optional, tinciul putand fi suficient, dupa cum vom vedea putin mai jos.

Unii prefera sa dea cu var sau lavabila direct peste tinci, fara sa mai aplice glet. Se poate si asa, insa peretele va ramane cu un aspect usor rugos, datorita nisipului aflat in compozitia tinciului. Nu toata lumea apreciaza acest tip de textura, dar la urma urmei fiecare cu gusturile lui...

Tinciurile de interior sunt de mai multe feluri, cu preturi si calitati diferite. Diferenta este data de procentul compozitiei (raportul nisip-ciment) care determina anumite proprietati, precum si nuanta cromatica (tinci alb sau gri).

In functie de compania producatoare, acest tip de mortar de interior poate avea diverse denumiri, insa un tinci de interior are in general urmatoarele proprietati: este rezistent la aburi fiind permeabil, lasand deci peretele sa respire si este mai fin decat tinciul de exterior.

Tinciul se da tot timpul peste suprafete complet uscate, rugoase si bine intarite. Daca se da peste o suprafata veche, atunci se indeparteaza in prealabil orice urma de zugraveala, vopsea sau mizerie si se aplica amorsa speciala pentru tinci. Amorsa pentru tinci se da cu 30 de minute inainte de a se da cu tinci, rastimpul de 30 de minute fiind necesar pentru uscarea amorsei.

Tinciul se da tot timpul peste tencuiala si nu direct peste vopsea sau glet (daca este cazul acestea trebuie date jos mecanic).

Tinciul de interior se prepara conform instructiunilor trecute de producator pe ambalaj. In general amestecul se realizeaza intr-o galeata unde la 2 l de apa se adauga 10 kg de praf de tinci. Se amesteca bine cu mistria sau cu bormasina cu melc timp de 3-5 minute (3 minute daca amestecam cu bormasina, 5 daca amestecam cu mistria), pana ce obtinem o pasta omogena, se lasa alte 3 minute sa traga, dupa care se amesteca din nou.

Acum este gata de pus pe gletiera si aplicat pe pereti.  Nu trebuie apasat prea tare iar stratul de tinci pe peretii de interior nu trebuie sa fie mai gros de 5-6 mm. Se da o singura mana.

Pentru a nu risca sa ne alegem cu pereti denivelati, dupa tinciuire se recomanda driscuirea peretilor pentru a-i netezi si a-i face cat mai fini. Driscuirea se face imediat dupa ce am aplicat tinciul pe toti peretii (incepand cu dricuirea de unde am inceput si cu tinciuirea) si se poate realiza cu ajutorul unei bucati de polistiren gros.

Cei mai cunoscuti producatori de tinciuri de interior sunt Ceresit, Adeplast, Knauf, Silvadez si Baumit. Pentru alegerea tipului potrivit de tinci consultati atat agentii comerciali cat si indicatiile specificate de producator.

Recomandari articole: tencuiala, glet, zugraveli, amenajari interioare,

‹‹ Tipuri de aditivi pentru betoane si mortare

Alegerea cuierelor si pantofarelor pentru hol ››