Tipuri de aditivi pentru betoane si mortare

Pentru a imbunatati elasticitatea, rezistenta, capacitatea de acoperire a fisurilor, impermeabilitatea si alte calitati, betoanele si mortarele sunt imbogatite cu aditivi speciali, substante care prin actiunile lor fizico-chimice imbunatatesc proprietatile betoanelor, venind in ajutorul constructorilor.

Adiviti pentru betoane si mortare

Substantele de baza ale aditivilor sunt diversi compusi chimici precum policarboxilatul, stearatul de calciu, sau lignosulfonatul.
Din punct de vedere tehnic, aditivii pentru betoane sunt grupati in jurul anumitor tipuri de standarde, conform directivelor comunitare in vigoare, insa o clasificare dupa proprietatile lor este mult mai practica, mai ales pentru intelegerea rolului acestor produse.

Aditivii pentru elasticitate
In functie de gradul de elasticitate dorit, aditivul se adauga fie direct in masa materialului praf, fie se amesteca in apa in procesul de formare a pastei (atunci cand se prepara materialul).
Aditivii de acest tip pot fi folositi pentru o gama larga de mortare, insa in special adezivii au nevoie de aceste substante din cauza unor probleme de elasticitate ce pot aparea in legatura cu rigiditatea placilor de gresie, faianta, dale din beton, etc.
Pentru o elasticitate completa praful de aditiv se va omogeniza cu praful de material, in proportie de 10 kg de aditiv la 25 kg de mortar uscat.
Daca insa nu este nevoie decat de o elasticitate moderata, atunci se vor amesteca 5 kg de aditiv la 25 de kg de mortar, in 4 l de apa, pana la obtinerea unui material omogen.

Aditiv pentru inlocuirea varului
In mortarele traditionale era utilizat varul pe post de substanta care prelungeste timpul de intarire si sporeste gradul de aderenta al betonului. Totusi varul are dezavantajul ca reduce rezistenta si impermeabilitatea betonului, ducand la aparutia asanumitelor "impuscaturi" in pereti.
Pentru a rezolva aceste neajunsuri ale varului, in betoanele moderne acesta este inlocuit cu un aditiv special care pastreaza avantajele oferite de var, dar nu prezinta si dezavantajele acestuia.
Doza maxima de aditiv este de 0,4% din cantitatea totala de ciment praf adaugat in apa de amestec.

Aditivi pentru fluidizarea betonului
In anumite conditii, betonarea poate fi pusa in dificultate din cauza pozitiei armaturilor si a densitatii materialelor. In acest caz trebuie imbunatatita capacitatea de fluidizare a betonului, fara a-i scadea rezistenta (cum s-ar intampla daca i-am adauga mai multa apa).
Acest lucru se poate realiza prin adaugarea de aditivi fluidizanti pentru betoanele de tip A, si superfluidizanti pentru betoanele de tip F si G (tipurile de betoane sunt clasificate in functie de compozitie si de rezistenta).
Aditivii fluidizanti se pot adauga atat la prepararea mortarului (varianta cea mai indicata deoarece scad si necesarul de apa si nu mai e nevoie de o noua amestecare), cat si in momentul in care materialul este gata, insa pentru omogenizarea mortarului cu aditivul este necesara o noua repriza de 5 minute de amestecat bine cu malaxorul.
Dozarea difera de la tipul de beton, pana la capacitatea de fluidizarea dorita, astfel betoanele de tip A necesita un raport cuprins intre 0,2 si 0,5 din masa cimentului, iar cele de tip F si G, doze cuprinse intre 0,6% si 1,7%.

Aditivi stabilizatori
Actioneaza impotriva separarii apei de beton, fenomen care apare uneori, mai ales in cazul in care materialul preparat este lasat mai mult timp fara sa fie lucrat.
Aditivi pentru amanarea prizei betonului
In anumite cazuri, cand betonul trebuie transportat pe distante lungi, sau cand se lucreaza la temperaturi ridicate, este important ca acesta sa nu se intareasca pe drum sau inainte de vreme. Acest lucru se face tot cu ajutorul unor aditivi special conceputi in acest sens.
Aditivii pentru intarzierea prizei se adauga in apa, inainte de amestecarea betonului, intr-o proportie estimativa de 0,5% fata de cantitatea de ciment praf. Se mixeaza odata cu procesul de formare a materialului.

Aditivi pentru accelerarea prizei
Daca uneori este nevoie sa intarziem priza betonului, alteori dimpotriva, vrem ca betonul sa se intareasca mai repede (de exemplu cand suntem presati de vremea rea).
Substanta aditiva se adauga in apa de amestec, in proportie de 1%-2%, din masa totala a cimentului praf, in functie de gradul de accelerare al prizei pe care il dorim (pentru o accelerare avansata folosim 2%, pentru una mai putin grabita, 1%). Dupa adaugarea aditivului amestecul se omogenizeaza la malaxor timp de 4-5 minute.

Aditivi pentru intarirea impermeabilitatii
Uneori, anumite constructii sunt mai supuse intemperiilor decat altele. Sunt cazuri in care vorbim chiar de constructii subacvatice. In astfel de cazuri, betoanele trebuie imbunatatite cu aditivi speciali astfel incat sa le creasca gradul de impermeabilitate si astfel durata de "viata".
Ca si alte tipuri de aditivi, si acestia se adauga in apa de amestec, inainte de prepararea materialului, in proportii de 0,2-05% din masa cimentului.
Preturile, compozitia, denumirea si calitatea aditivilor difera de la un producator la altul, compozitia cimentului si doza administrata fiind de asemenea elemente care influenteaza eficienta aditivilor.
Din aceste motive, dincolo de respectarea indicatiilor producatorului, experimentarea este cea mai sigura solutia pentru stabilirea celui mai eficient mod de folosire a aditivilor in constructii.

Recomandari articole: beton, constructii, tencuiala,

‹‹ Cateva sfaturi utile despre canalizarea interioara

Ce trebuie sa cunoastem despre tinciurile de interior ››